
Ambele sunt investigații imagistice de înaltă tehnologie folosite, în principal, pentru detectarea și diagnosticarea corectă a afecțiunilor. Însă medicul specialist este cel îndreptățit să indice care dintre aceste investigații este mai potrivită pentru situația fiecărui pacient în parte.
Răspândirea tehnologiei necesare pentru efectuarea investigațiilor imagistice de înaltă precizie – atât global, cât și la pe teritoriul României – a făcut ca tomografiile computerizate și scanările cu rezonanță magnetică să accelereze procesul de detectare a afecțiunilor și pe cel de diagnosticare corectă, dar să și revoluționeze modul în care poate fi monitorizată evoluția unui pacient aflat sub un anumit tratament.
Totuși, deși se pot detecta o multitudine de probleme de sănătate atât prin CT, cât și prin RMN – de la fisuri ale oaselor și articulațiilor până la tumori și afecțiuni vasculare – între cele două investigații nu poate fi pus semnul de egalitate. Astfel, doar medicul specialist este cel care poate face recomandarea de a se recurge la una sau cealaltă dintre aceste investigații pentru a obține cel mai relevant rezultat, în funcție de evaluarea fiecărui pacient în parte.
Pentru a înțelege mai bine decizia specialistului, iată câteva dintre diferențele principale între tomografia computerizată și scanarea cu rezonanță magnetică:
CANTITATEA DE RADIAȚII
Între cele două investigații, doar CT folosește radiații X pentru a genera imagini, ca în cazul radiografiilor, doar că în plan tridimensional.
În cazul RMN, imaginile sunt obținute în urma scanării pacientului cu ajutorul unui câmp magnetic și a undelor radio.
Din punctul de vedere al tehnologiei folosite, rezonanța magnetică implică riscuri minime și puțin probabile pentru sănătatea pacientului, pe când tomografia computerizată poate influența ușor riscul de cancer pe termen lung, în cazul investigațiilor repetate.
PRECIZIA SCANĂRII
Imaginile obținute din ambele tipuri de investigații sunt extrem de precise (cu o rezoluție bună) – de unde și preferința medicilor de a recomanda CT, respectiv RMN înaintea radiografiilor sau ecografiilor – însă această precizie se aplică diferit în scanare:
- Pentru evaluarea țesuturilor dense, precum oase, tomografia computerizată este ideală prin prisma folosirii razelor X. Cu ajutorul acestora se pot defini foarte clar marginile structurilor traumatizate pentru planificarea mai eficientă a măsurilor de tratament ce trebuie luate. Prin tehnica CT se obțin imagini cu rezoluție spațială de înaltă calitate.
- Pentru scanarea țesuturilor moi – organe, mușchi, măduva spinării, ligamente, tendoane, creierul – rezonanța magnetică este soluția potrivită. Prin undele magnetice și cele radio folosite în timpul RMN se poate face diferența mult mai clar, la nivelul imaginilor, între diferitele tipuri de țesuturi pe baza conținutului lor de apă. Prin tehnica RNM se obțin imagini cu o rezoluție de contrast mult mai ridicată.
DURATA
Investigația indiscutabil „câștigătoare” la această categorie este tomografia computerizată prin prisma timpului extrem de scurt necesar pentru obținerea imaginilor. De altfel, în cazuri de urgență – de exemplu, pentru evaluarea unui pacient cu multiple traume, precum victima unui accident de circulație – rapiditatea unui CT poate salva vieți.
Față de o scanare cu rezonanță magnetică – ce poate dura de la 20 de minute până la o oră, chiar – în urma tomografiei computerizate se pot obține imaginile necesare în câteva minute sau chiar secunde. Iar când este vorba despre evaluarea stării creierului unei persoane care tocmai a trecut printr-un eveniment traumatic, durata investigației poate fi crucială.
ZGOMOTUL
Dacă un RMN sună ca o petrecere cu muzică electronică destul de haotică, la volum ridicat – așadar, poate produce un disconfort destul de ridicat multor pacienți, pentru un timp destul de îndelungat – tomografia computerizată vine cu un fundal sonor destul de ușor, rezultat din mișcarea părților interne ale dispozitivului de scanare. Mai mult, spre deosebire de o scanare cu rezonanță magnetică, în timpul unui CT nu este nevoie ca pacientul să poarte căști de protecție împotriva zgomotului produs de aparat.
DISPOZITIVUL DE SCANARE ȘI GRADUL DE ANXIETATE
Tipul de dispozitiv folosit în fiecare dintre aceste investigații influențează considerabil starea de spirit a pacientului. În cazul unui RMN vorbim despre un tub în care persoana este introdusă, petrecând zeci de minute într-un spațiu strâmt și fiind expusă unui „concert” destul de agresiv, pe care căștile de protecție îl pot amortiza în mică măsură.
Studiile au stabilit că între 4 și 37% dintre pacienți simt anxietate în timpul unei scanări RMN, iar pentru 1-15% dintre cei examinați situația se complică destul de mult, cu forme severe de anxietate, claustrofobie și atacuri de panică. Mai mult, s-a constatat că între 10 și 14,5% dintre investigații sunt suspendate înainte de finalizare din cauza stării de disconfort a pacienților.
Aceste situații nu apar atât de des în cazul tomografiei computerizate, având în vedere că aparatul folosit este de forma unui inel, nu acoperă mult din suprafața corporală a pacientului, timpul petrecut întins, sub acțiunea dispozitivului, este unul scurt, iar zgomotul de fond nu este deloc agresiv.
PREȚUL INVESTIGAȚIEI
În general, un RMN este mai scump decât un CT prin prisma mai multor motive:
- Viteza de efectuare a investigației face ca o tomografie computerizată să fie mai eficientă, din punct de vedere al costurilor, pentru unitatea medicală respectivă. Astfel, acest serviciu poate fi oferit pacienților la un preț mai scăzut.
- Necesitatea specializării personalului care operează dispozitivul și interpretează rezultatele face ca scanarea cu rezonanță magnetică să aibă un cost mai ridicat ca serviciu.
- Tehnologia în sine, mai complexă și mai scumpă în cazul RMN, face ca prețul acestei investigații să fie unul mai mare decât cel al tomografie computerizate.
Toate aceste informații sunt menite a aduce un plus de încredere oricărui pacient pus în fața acestor investigații imagistice și de a-l pregăti pentru discuția pe care o va avea cu medicul specialist la momentul recomandării unui CT sau RMN.